Dacă în perioada de maximă creativitate a lui Constantin Brâncuși ar fi existat tăierea cu jet de apă, atunci, probabil, am fi asistat la o revoluție de cu totul alte dimensiuni pentru sculptura modernă. Greu de spus, greu de făcut aceste comparații. Și totuși, efectele artei sale se văd, astăzi, în sculpturile altor artiști. Aceștia crează lucrări de o inspirație evidentă din modernismul lui Brâncuși.
Astăzi am putea spune că sculptorul român (mă rog, cu naștere în România căci statul nostru comunist a fost atât de ignorant și rău-intenționat încât să-l renege la momentul portivit) este el însuși copiat. Sau, poate, termenul „copiat” nu este cel mai potrivit, dar pentru un blog cu interes în zona pelucării metalelor sub jet de apă sub presiune nici nu este relevant. Esențială este însă ideea de inspirație generată de Brâncuși.
Iar rândurile următoare vă vor demonstra că tehnologia modernă deschide noi drumuri în artă. Prin tăierea metalelor cu jet de apă se deschid de fapt nenumărate posibilități artiștilor moderni. Chiar dacă sunt numai „inspirați” de clasici, căci geniul, spre deosebire de maladii, este foarte puțin transmisibil.
Cei ce sunt puțin mai în vârstă își amintesc cum la școală li se spunea elevilor despre interzicerea lui Constantin Brâncuși în SUA. Că i se refuza expunerea operelor sale de artă în muzeele americane. Era o prostie, o minciună, căreia astăzi i-am da denumirea de fake news. Însă a prins pentru că, înainte de 89, foarte puțini români știau câte ceva despre ce e dincolo.
Autoritățile române, care, uneori, în anii 70-80 aveau parcă o pasiune din a-și aroga cât mai multe puncte forte ale culturii mondiale, încercau cu disperare să sădească în omul nou sămânța de aparținător la geniul mondial. În acest geniu mondial trebuia să fie incluși cât mai mulți români, iar unul dintre aceștia era Brâncuși. (Brusc, și-au adus aminte că e născut în România, deși acesta, făcându-i-se lehamite, renunțase la cetățenie.)
Este adevărat, Constantin Brâncuși a avut dificultăți în a expune în New York, dar asta se datora faptului că lucrările sale au fost supuse taxelor vamale. Ceea ce era, totuși, altceva decât a fi interzis, cum pretindeau activiștii anilor 70-80 în tentativa lor de a da muniție războiului cu imperialismul. Cu titlu de informare, menționăm că este deja celebru un proces al lui Brâncuși cu SUA, câștigat de sculptor în 1928 și prin care a dat impuls redefinirii artei moderne și sub aspect pecuniar-vamal…
Brâncuși însă este copiat, cu scule moderne de tăiere cu jet de apă sub presiune. Caz în care, noii diletanți ai culturii românești încă nu s-au sesizat!
De peste 25 de ani, Versteeg Art Fabricators lucrează pentru artiștii care apelează la tehnologie modernă. Această firmă din Bethany, Connecticut-USA, produce, așa cum bănuiți, după planurile furnizate de sculptorii în metal. Ați ghicit, una din metode este tăierea cu jet de apă sub presiune. Apoi, dacă veți vizita site-ul lor, care abundă de lucrări de artă modernă, veți descoperi un fel de coloană. Este o bucată de coloană, cu asemănări izbitoare cu stilul Coloanei Infinitului de la Târgu Jiu.
Lucrarea nu este identică 100%, trebuie să spunem că nici măcar nu am putea aprecia procentual cât este gradul de asemănare, însă în muzică s-ar zice că este plagiat, că este copiată linia melodică. În fine, nu este cazul să ducem discuția în această direcție.
Tot ceea ce trebuie să reținem însă, este că prin tehnologia de tăiere cu jet de apă sub presiune se poate lucra chiar și în stilul lui Brâncuși. Autorul coloanei este un artist american care a murit în 2016 și care a fost profesor de artă, chiar și curator al unor muzee din New York și Connecticut. Se numește Carlus Dyer și, altfel, nu strălucește în mod deosebit în sculptura modernă. Am spune că dimpotrivă, operele sale mai consistente fiind în domeniul graficii și desenului. Calitatea de curator al muzeelor i-a desăvârșit însă cunoașterea.
Nu suntem noi cei mai în măsură să apreciem originalitatea unor lucrări de artă. Cu atât mai mult cu cât artiștii, în general, au și această abilitate de a-și multiplica o idee în mai multe variante. Este oarecum ceva similar exploatării unui filon de aur. Chiar Brâncuși, dacă tot vorbim de el și de lucrările taxate la vamă în funcție de cât metal aveau în ele, a creat câteva variante ale „Păsării măiastre”, toate expuse în America și peste ani vândute la sume astronomice.
Mai mult, filonul de aur al ideii „Păsării măiastre”, culmea, realizată din bronz, și-a dovedit originalitatea chiar în instanță în procesul amintit mai sus, Brâncuşi demonstrând că prin cele 5 lucrări supuse discuţiilor, deşi acestea aveau practic aceeaşi idee, fiecare dintre ele era o sculptură absolut originală.
Mergem mai departe cu teoria originalităţii pentru a vă supune atenţiei un alt caz, am zice și el cu multiple asemănări. Sau, poate, în acest caz originalitatea este mult mai fluidă. Probabil că este ceva mult mai subtil iar noi, pământenii, cei care doar consumăm arta, nu putem fi în stare decât să zicem dacă ne place sau nu. Oarecum celui care dorește să-și cumpere o mașină, care caută ceva cu patru roți, spre deosebire de cel ce vrea un Jaguar de colecție.
În România sunt câteva fântâni cinetice care poartă aceeași semnătură: sculptorul Constantin Lucaci, originar din Bocșa, localitate minionă din Banatul de Munte. Opinia necunoscătorului este aceea că fântâna cinetică din Constanța seamănă cu cea din Reșița. Că, de fapt, pentru afoni, acestea nu sunt decât bucăți din oțel inoxidabil care arată însă perfect într-o fântână din mijlocul orașului.
Tot pe site-ul celor de la Versteeg se află elementele unei fântâni cinetice, cu asemănări remarcabile motivului din fântânile Lucaci. De această dată este vorba de artista Molly Mason care s-a format și ea sub influența MoMA (Muzeul de Artă Modernă din New York), locul unde lucrări de Brâncuși au fost expuse de nenumărate ori.
Și am adăuga că, alături de geniu, nici profesionalismul nu este transmisibil. Profesionismul da, acela se poate obține cu o înregistrare la ONRC…