Relația dintre tăiere cu jet de apă și inventică este una foarte actuală și de mare impact. Acest sistem (relativ) nou de debitare a materialelor cu ajutorul unui jet de apă se află el însuși într-un proces de inventare perpetuă. Nu neapărat prin faptul că mașinile de tip waterjet cutting se perfecționează mereu, ci aceste instalații sunt ele însele un fel de liant între creatori și producția propriu-zisă a invetatorilor.
Așa cum apariția FaceBook-ului a dus la nașterea unei comunități mondiale de scriitori, căci acesta este adevărul, existând această rețea de socializare dintr-odată și-a descoperit fiecare vocația de scriitor sau fotograf, apariția mașinilor de tăiere cu jet de apă a revoluționat și acei oameni cu vocație tehnică. Acei oameni care pot într-adevăr să creeze ceva. Și să mai acceptăm un lucru, respectiv acela că a face un proiect tehnic este într-adevăr un lucru mai greu de realizat decât a-ți posta gândurile pe FaceBook.
Din păcate însă, pentru unii tehnicieni cu aptitudini de inventatori, mașinile de tăiere cu jet de apă au venit prea târziu. Iar pentru alții, această tehnologie nu este deloc o condiție obligatorie de succes, mai sunt necesare alte și alte condiții de favorizare. Tehnologia de tăiere cu jet de apă însă ajută cu siguranță pe unii. Ne referim la cei care au nevoie de waterjet pentru debitarea pieselor, la cei care însăși construirea unui proiect prototip necesită fonduri imense. Iar cum aceasta este destul de ieftină și complexă, tăierea cu jet de apă poate fi un mijloc esențial de economie a resurselor.
Unul din cele mai populare site-uri care tratează procedeul de tăiere cu jet de apă din America este Big Blue Saw. Ce face acesta? Simplu, el a ales o modalitate ingenioasă de a face afaceri cu piesele tăiate de ei. În același timp este un sprijin celor ce au nevoie de piese. Respectiv de piese de serie mică sau piese unicat, piese debitate și prelucrate din materiale comune dar care în alte condiții ar costa foarte mult și pe care cei de la Big Blue Saw le execută pe bază de comandă.
Comanda pieselor se face în cel mai inteligibil mod cu putință. Adică doritorul trimite un desen cu ce fel de piesă dorește, cu detaliile de execuție pe care le vrea, eventual ce proprietăți tehnice are în vedere. De fapt, solicită o cotație. Cei de la Big Blue Saw îl informează despre costuri și eventual îi fac recomandări. Să reținem că prin în spatele site-ului se află un colectiv de tehnicieni în adevăratul sens al cuvântului. Respectiv ingineri mecanici, de prelucrări metalurgice, ingineri de soft, etc.
La Big Blue Saw piesele sunt supuse procesului de tăiere cu jet de apă sub presiune sau tăiere cu laser, după caz. Apoi, acestea suferă corecțiile necesare de finisare, tratament termic, vopsire, ș.a.m.d.
Următoarea etapă este trimiterea piesei la ușa beneficiarului. Printr-un serviciu de tip livrare rapidă prin curier. Simplu, nu!? Pe site-ul celor de la Big Blue Saw se găsesc astfel și exemple de piese tăiate cu jet de apă din aluminiu, oțel sau compozite. Provenite de la entuziaști cu aptitudini tehnice, precum și de la ingineri care lucrează la propriile proiecte de inventică, de exemplu.
Economia de resurse financiare este evidentă. Întrebare: este posibil ca dintre aceste comenzi să apară un iventator? Un om care prin realizarea unui prototip să poată face ceva măcar pentru propria sa bunăstare materială? Noi apreciem că în condițiile SUA este perfect paluzibil.
Exemplul de mai sus este doar un fragment din ceea ce înseamnă America. Spre deosebire, nu doar pentru că în România tăierea cu jet de apă practic nu a existat înainte de 89, ar trebui spuse câteva „banalități”.
Vi-l reamintiți pe Iustin Capră? Omul care a inventat rucsacul zburător, acel sistem ce pare și astăzi futurist dar care este folosit în deplasările spațiale. Cu rucsacul zburător zbura și James Bond, nu doar cosmonauții în deplasarea lor cosmică. Nu modul practic în care a fost construit este important, probabil că puține elemente ale lui ar fi fost ideale pentru un waterjet cutting, ci impactul pe care l-a produs asupra societății românești. Când l-a inventat, în 1956, pe Iustin capră l-au băgat la răcoare. Autoritățile comuniste românești l-au suspectat că vrea să fugă din țară. (Ceea ce, să fim sinceri, în acele vremuri nici nu era de condamnat! 🙂 )
Iustin Capră a inventat sau inovat în domeniul automobilelor, cu preponderență electrice. Biciclete, trotinete și diverse tehnologii în aeronautică, el fiind un fost ofițer în aviație. A murit în 2015. Pentru el, după cum se vede, tehnologia de tăiere cu jet de apă, chiar dacă sistemul poilitic i-ar fi permis accesul la ea, i-ar fi fost inutilă. Dacă nu cumva chiar dăunătoare.
Un alt exemplu de zbatere cvasi-inutilă ar putea fi și cazul unui alt inventator român, Lucian Panait din București. Trebuie însă să spunem că diferența dintre inventator și inovator este uneori foarte subtilă. Și pe care puțini o realizează. Totuși, să acredităm ideea că este vorba despre o invenție. Un anume gen de bicicletă. Despre cum pot fi executate părți din bicicletă prin procedeul de tăiere cu jet de apă am mai scris și noi pe acest blog. Ne refeream însă la bicicleta fără lanț…
Lucian Panait a inventat o bicicletă care este (credem noi) mai utilă în transportul urban aglomerat și mai cu seamă în anumite scopuri medicale. Se pot trata foarte bine stările postraumatice, exercițiile fizice destinate ligamentelor, dar evident, bicicleta poate fi o excelentă alternativă la a evita traficul congestionat și felul în care ne deplasăm.